Salomon Ultra Trail Hungary – Despre puterea miraculoasa a voluntarilor

Cursa de 65k din Cape Town (decembrie 2017) pare ca inca ramane de referinta pentru mine. Imi amintesc coborarile tehnice, caldura si praful, dar chiar mai clar, discutia pe care o aveam cu partenera de traseu – Sara (USA). Sara este triatlonista, o femeie puternica pe care am simpatizat-o initial …

EcoMarathon-ul se poarta in familie – alaturi de mama

Dintre toate sporturile pe care le practic, alergarea montana ramane in top pentru mine. Cand sunt acolo pe poteci, parca reusesc sa ma deconectez de la tot si sa traiesc clipa. Fara a risca sa cad intr-un cliseu, gandurile mele pe munte sunt ancorate puternic in prezent. Rar mi se intampla in viata de zi cu zi sa ma concentrez atat de tare pe ceea ce fac incat sa uit de absolut oricare alt gand sau neliniste.

De cativa ani de cand am inceput sa practic aceasta activitate, familia a fost intotdeauna aproape. Nu ma pot plange, sotul meu alearga mai ceva ca mine, iar mama si tata traiesc alaturi de noi fiecare cursa.
EcoMarathon este una dintre acele curse la care au venit sa ne incurajeze. Recunosc ca acest lucru m-a motivat de fiecare data sa trag de mine sa ajung mai repede la finish, stiind cat de mult ne vom bucura impreuna de reusita. Au participat la cateva editii, ca spectatori, dar asta pana anul acesta cand mama s-a hotarat sa treaca la nivelul urmator.

Sa incepem cu inceputul – cum am ajuns sa alergam Cross-ul EcoMarathon impreuna:
Anul trecut prin vara faceam o “plimbare” pe Bucla 1, traseul de Cross, alaturi de mama, tata, Flavius si cativa verisori. Familia e mare si ma bucur ca multi dintre noi suntem pasionati de sport. Ei bine, aceasta plimbare a ajuns undeva la 27 km, suficient incat mama sa realizeze ce spectacol frumos ofera traseele din zona si sa ia in calcul sa revina.
Sportul nu i-a fost niciodata strain, ba chiar a alergat la competitii de viteza in liceu. Si, desi de cativa ani timpul nu i-a permis sa se antreneze, i-am spus intotdeauna ca alergarea ii curge prin sange, ii este scrisa in ADN.

De aici pana la a-si dori sa participe, doar un pas!

alergare cu mama
Poza de pe traseul de 27km parcurs in 2017

Antrenamentele – aceasta sectiune va fi interesanta pentru incepatorii care planuiesc sa incerce prima lor cursa montana.

Gandul ca va participa la EcoMarathon a fost o motivatie pentru mama sa isi caute timp si energie dupa o zi grea de munca sa iasa la antrenement in ultimele luni.

Antrenamentele au constat, in mare parte, in mers rapid – credeti-ma, foarte rapid! De fiecare data iesea cu tata, antrenorul si partenerul de antrenament, si combinau mersul rapid si alergatul pe distante de 6-10 km.

De asemenea, mama a combinat aceste antrenamente “de volum” cu alergari in panta, alergari pe treptele tribunei stadionului, dar si sprinturi pe pista.

Singurul antrenament impreuna a avut loc cu o saptamana inainte de cursa, 14 km de mers si alergare pe potecile din padurea de langa Alexandria.

Cursa – o poveste despre transformarea de la “ce a fost in capul meu sa ma inscriu” la “nu a fost chiar atat de greu, dar anul viitor ma voi antrena mai bine”.

Dimineata cursei a fost impartita intre emotiile necunoscutului, experimentate de mama, si entuziasmul ineditului, experimentat de mine. Si ce dimineata! Am facut incalzirea pana la linia de start, printre tropaiturile nerabdatoare ale altor alergatori. Bucuria revederii prietenilor la linia de start este de nedescris, dar de data aceasta a fost depasita de bucuria de a fi acolo alaturi de mama. Soarele anunta o zi pe placul mamei, care si-a dorit foarte mult sa fie ocolita de ploaie la prima ei cursa pe trail. Am pornit la drum cu o singura asteptare: sa ne bucuram de doua ore in natura, impreuna!

Cursa a fost presarata cu momente de surprindere placuta:

  • Distanta pana la podet am parcurs-o in mare parte in alergare, depasind multi alergatori. Lectie pentru anul viitor, sa ne pozitionam ceva mai in fata, desi ne-am incadrat la start in zona delimitata de organizatori pentru timpul pe care il estimam
  • Mama nu a conceput ideea de a sta la coada pentru a trece peste podet, asa ca ne-am aventurat pe pietrele din rau, nicio problema! A fost chiar distractiv. 🙂
  • Desi fara antrenament specific pentru urcarea prelungita de la inceputul traseului, mama s-a descurcat foarte bine. Ba chiar am fost placut surprinsa de timpul de parcurgere al cursei, cu atat mai mult de cel al primilor 8 km
  • Pe intreaga durata a traseului ne-am bucurat de incurajarile altor prieteni alergatori, dar si de cele mai bune glume in compania maratonistilor
Calculam elanul pentru saritura peste rau
Bucuria primei coborari. Multumim pentru poza, Rober Cadar!

Ganduri de incheiere.

Ma bucur mult ca am avut parte de aceasta zi pe care cred ca mi-o voi aminti pentru tot restul vietii.

Mi-ar placea sa am parte de o situatie similara alaturi de copilul meu, candva. 🙂

& Astept cu entuziasm urmatoare participare alaturi de mama!

Coordonate: 14k, 600m D+, 2h27min

Finish EcoMarathon

“Hai sa iesim toti afara sa facem exercitii frumoase impreuna!”

Pentru cei care nu au apucat sa ma asculte la radio, in cadrul emisiunii Cardioguerrilla, mai jos gasiti interviul inregistrat. M-as bucura mult sa aud ca ideile mele v-au fost utile. Am discutat cu Memo despre de ce e bine sa lucrezi cu un antrenor personal, cum sa iti gasesti …